„Bratone” va începe Școala de Antrenori, însă până atunci va fi consultant la o televizune de sport „Mitraliera” spune că cea mai mare greșeală a sa a fost când a plecat ultima oară de la Dinamo
Florine, de ce te retragi? La 33 de ani, alți jucători își prelungesc înțelegerile, nu e o vârstă care condamnă la acest gest… La un moment dat, am făcut o mare greșeală. A fost atunci când am plecat de la Dinamo. De fapt, forțat de împrejurări, am fost nevoit să o fac. Am mers împrumut în Bulgaria, am avut rezultate, iar când m-am întors mi-a fost oferită prelungirea contractului. Nu am vrut, am preferat să merg la Gaz Metan, pentru că mereu mi-au plăcut provocările.
Și ai ales bine? Nu. Mi-a fost greu, nu m-am integrat în echipă, în grup. M-au perceput ca o vedetă, lumea a avut așteptări mari de la mine, pe bună dreptate, dar eu nu am putut să joc la adevărata mea valoare.
Accidentarea pe care ai suferit‑o în 2008, la genunchi, a cântărit mult? Imens. După acel moment, nu mi-am mai recuperat calitățile, am simțit mereu că ceva e rupt în mine. Puțini știu, dar în șapte luni am fost operat de trei ori, iar timp de 11 luni nu am făcut nici măcar o tură de teren. Eu cred că accidentările la genunchi sunt cele mai grave pentru fotbaliști, chiar mai grele decât fracturile de tibie sau peroneu. Mai mult, a mers greu și cu recuperarea, organismul meu nu m-a mai ascultat. Creierul a vrut mereu, corpul din păcate…
Să revenim la Dinamo. Nu pot să nu te întreb de episodul „microbuzul”. Nu ai vrut să deschizi subiectul, dar eu cred că plecarea ta de la Dinamo se leagă de acel moment… Eram unul dintre liderii vestiarului, iar după un meci pierdut, în Cupă, cu CFR, toți am mers la hotel și am luat masa. Discutam de meci și am văzut că lipsea N’Doye. El nu ne respecta, avea ieșirile lui, iar toți plăteam pentru ce făcea el. Am discutat cu băieții și eu am luat poziție oficială, apoi l-am întrebat pe domnul Prunea unde este colegul nostru. Mi-a răspuns că e în oraș, că e învoit, iar dacă o să continui să cer explicații a doua zi o să plec și eu cu el la București. Nu mi s-a părut că e normal, repet, era părerea întregului grup. Inițial au spus că pleacă toți, dar în final am rămas șase sau șapte.
„Nu o să antrenez niciodată Steaua„
Totuși, de acolo a venit despărțirea ta de Dinamo? Da. Atunci s-a rupt tot, nu am mai avut viață la Dinamo. Mi-au spus că trebuie să plec, că am stricat atmosfera. Unul dintre șefi chiar mi-a transmis ceva ce m-a durut!
Ce anume? Clar în față: «N’Doye joacă, tu nu». Eu veneam după accidentare, eram în recuperare, stăteam în tribună. De parcă nu îmi rupsesem piciorul în tricoul lui Dinamo! M-a durut, dar asta e viața, a trebuit să plec. Nu vreau să dau numele celui care mi-a spus acest lucru.
Dar ai avut și momente bune. În 2008, la derby-ul cu Steaua, te-ai ales cu o poreclă de care nu cred că o să mai scapi toată viața… Mitraliera! Sunt mândru de ea. Și acum mă oprește lumea și mă strigă așa. A fost un meci special, cel mai tensionat al carierei mele. Toată lumea spunea că nu o să ne apărăm corect șansele, dar am demonstrat că avem caracter. Am făcut dinamoviști fericiți atunci, văd și astăzi cum le sclipește bucuria în ochi când mă salută pe stradă.
Ce vei face acum? Ți-ai pregătit costum pentru birou sau treningul de antrenor? O să încep Școala de Antrenori, dar până atunci o să fiu consultant fotbalistic la Digisport.
Succes, dar înainte de final te mai întreb ceva! Când o să ajungi antrenor, o să accepți să antrenezi Steaua? Nu! Sunt conștient că am fost un jucător foarte urât acolo. Respect Steaua, e un club mare, dar nu mă văd acolo niciodată!
14 selecții a bifat Florin Bratu la naționala României, pentru care a marcat două goluri
Cele mai dragi meciuri din carieră: Partida cu Steaua din 2008 (2-1 pentru Dinamo)
Supercupa din 2005 (3-2 pentru Dinamo)
Dinamo – Everton, Cupa UEFA (5-1 pentru Dinamo)
Dezamăgirile carierei: Dinamo – Lazio 1-3 din 2007 (Preliminarii CL)
Anderlecht – Rapid 3-2 din 2003 (Preliminarii CL)
Danemarca – România 2-2 din 2003 (Preliminarii CE 2004)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER